Apropierea sfârșitului de an constituie un profund prilej de reflecție asupra a ceea ce am realizat în acest an dar și despre condiția socială a seniorilor, a celor care au dat viață, au crescut și educat tinerele generații.
Fenomenul neglijării vârstei a treia, în mod pregnant pe timpul pandemiei, s-a văzut că este în general mondial și că speranța vârstnicilor României într-o viață mai bună, promisă după 1989, a reînviat pentru o scurtă perioadă, dar ca o flacără ce arde prea repede, s-a stins.
Schimbările de mentalitate și de atitudine, privind creșterea standardului de viață, care au fost transmise de la vest către est în cadrul Uniunii Europene, au pălit în fața noilor realități economico-sociale și atunci când am sperat că am ieșit din tranziție ne-am trezit după pandemia de COVID-19 într-o multiplă criză geopolitică, economico-financiară, energetică și de combustibili, cu un război aproape de granițe și o provocare geoclimatică distructivă.
În acest context, politicienii de la guvernare se joacă cu pensiile celor care după o viață de muncă nu mai au alte surse de venit, vorbesc toată ziua de principiul contributivității dar care nu este aplicat în nici un sistem de pensii din România, neexistând fond de pensii ci doar buget de asigurări sociale.
Dacă înainte de anul 1989 pensiile reprezentau 80% din salariu, astăzi pensia medie este sub 30% din valoarea salariului mediu brut pe economie. Putem vorbi de o discriminare față de seniori a actualei societăți bazată pe decizii politice și administrative. Vârstnicii, care au plătit toate datoriile României, au plătit și cel mai scump tranziția la economia de piață, au și avut cele mai mari pierderi în pandemie.
Sperăm că redresarea economică, ieșirea din aceste multiple crize să nu se realizeze tot pe spinarea seniorilor, care au demnitate și nu cer prea mult, dar doresc respect și o fărâmă de atenție.
De aceea gândurile mele, acum în pragul sărbătorilor de iarnă, sunt pentru dumneavoastră, cei peste 50.000 de membri ai Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor “OMENIA“ București pe care vă reprezint și pe care aș vrea să vă asigur că facem eforturi deosebite pentru a sensibiliza clasa politică, indiferent de partid, autoritățile centrale și locale față de condițiile tot mai precare de trai a celor mai mulți dintre vârstnici. În același timp, vă îndemn să fim din ce în ce mai uniți, mai activi social și cu mai multă inițiativă, considerând că în noi înșine stă puterea de schimbare a lucrurilor în mai bine.
Le suntem datori, în primul rând, copiilor și nepoților noștri, pentru ceea ce lăsăm în urma noastră, așa cum și noi am primit de la părinții noștri. Marele savant român, profesorul Nicolae Iorga spunea astfel: „Ce ești te privește la urma urmei numai pe tine, ce vrei, privește și pe alții, ce faci, aceea poate privi pe toți.” Trebuie să rămânem o forță, să nu ne lăsăm aruncați la lada de gunoi a istoriei. Nu trebuie să inspirăm milă autorităților și societății civile, ci respect. „Bătrâneţea trebuie să fie o situaţie morală”, spunea tot marele Iorga și avea perfectă dreptate. Orice societate, orice civilizație de-a lungul istoriei s-a bazat pe un nucleu, pe un factor de stabilitate și înțelepciune și acesta l-a reprezentat persoanele vârstnice, sfatul bătrânilor puteți să-i spuneți mai plastic. Căci fără ei, nu există continuitate, fără implicarea lor în problemele cetății nu există progres. Din păcate, în ziua de azi, de prea multe ori și ori de câte ori au ocazia și obligația conducătorii nu-și mai ascultă înțelepții, nu-și mai ascultă bătrânii. Problemele și necazurile lor le sunt indiferente, îi lasă reci. A fi bătrân, a fi pensionar a devenit și a căpătat o nuanță peiorativă, o povară pentru societatea modernă. O societate dezorientată, fără repere morale și fără „prințipiuri”, vorba lui Caragiale.
Cu prilejul sărbătorilor noastre cele mai dragi, Nașterea Domnului, Anul Nou, vă urez multă sănătate și fericire, zile senine și liniștite lângă cei dragi, alături de tradiționalul “La mulți ani!”
Președintele Asociației C.A.R.P. „OMENIA” București
Ec. Giorgică BĂDĂRĂU
